MALTA - septembrie 2008
10 sept 2008 - Drum spre Malta.
Am plecat la Malta la o conferinta. Contrar obiceiului meu, de data asta am ales avionul ca mijloc de deplasare. Neexistind zbor direct am ales cea mai ieftina cursa Cluj – Londra(Luton) – Malta, cu escala de 9 ore la Londra; am considerat ca in felul acesta o sa apuc sa vizitez macar citeva obiective in Londra.
Plecarea din Cluj la ora 6.20 cu Wizzair, celebrul avion roz. Drumul a durat 3ore si 10 min si in ciuda asteptarilor de a ma prabusi, am ajuns cu bine si cu o cursa low-cost. Pina la Londra am mers cu varul meu Florin; eu aveam numai bagaj de mina (50X40X20cm si max 10kg), in schimb am cam cautat bagajul lui Flo, deoarece erau puse pe mai multe terminale rotative; ulterior am aflat ca la fiecare terminal e scris numele zborului.
De la Luton sunt continuu curse spre Londra. Am ales compania GreenLine; biletul pina la Londra – 13 lire, o cursa, dar daca luam si inapoi, intoarcerea ma costa numai 1 lira; evident asta am aflat numai ulterior. Drumul pina la Londra se parcurge rapid in 1 ora, iar plecarile au loc din 15 in 15 minute.
In statie ne astepta Alexandra, prietena lui Florin, care ne-a servit si drept ghid. Plimbarile dintr-o locatie in alta le efectuam fie cu metroul, fie cu autobusele etajate atit de specifice Londrei(m-am ales si cu un oyster - un tichet pe care l-am incarcat cu 7 lire – full day ticket). Un element care m-a surprins a fost lipsa blocurilor, marea majoritate a oamenilor locuind in case foarte frumos aranjate.
Trebuie sa recunosc ca in 3 ore am vizitat cam tot ce ma interesa.
Am inceput cu Ochiul Londrei, acel carusel care iti ofera posibilitatea de a admira de sus intreaga priveliste. Pe strazi ca si in Florenta, o serie de mimi; printre altele era chiar si omul invizibil.
Urmeaza apoi palatul Parlamentului, cu impunatorul Big Ben; pe strazi puzderie de turisti de toate nationalitatile se inghesuie sa se fotografieze cu vestitul ceas.
Intram intre timp si intr-un parc – plin de porumbei, lebede, giste, si chiar veverite veneau sa primeasca ceva de mincare de la trecatori.
Avem noroc si prindem chiar si o defilare la Palatul Buckingham. Nu vedem acolo schimbarea garzii, dar o admiram la o resedinta privata.
Aflu cu surpindere ca regina e in palat, element usor de reconoscut datorita steagului care este arborat doar cind regina este in palat, ma lamureste indatoritoarea mea ghida.
Tot linga Palatul Buchingam este si monumentul destinat celor 1.000.000 de canadieni cazuti in cel de-al doilea razboi mondial. Monumentul este caracterizat de apa care curge peste frunzele de stejar – simbolul Canadei, simbol intilnit si pe drapelul acesteia. Totodata directia spre care indica monumentul este Canada.
Ajungem apoi in Trafalgar Square, unde urmeaza o sedinta foto. Eu fac pe fotograful profesionist, iar Alexandra pe modelul; oricum am fost caracterizat drept paparazzi, datorita numeroaselor fotografii.
Ma grabesc apoi spre aeroport pentru a nu pierde zborul spre destinatia mea – Malta.
Zborul cu Ryanair a fost mai mult decit placut. Am gasit loc chiar linga geam, asa ca am putut recupera pierderea de azi dimineata.
Citeva date tehnice:
- cind se desprinde de la sol avionul are o viteza de 200-250km/h;
- in primele 10 minute ajunge la o altitudine de 1.500m , apoi urca lin timp de 30 minute pina la 11.000m;
- in timpul urcarii viteza e cam de 3-400km/k, apoi la viteza de croaziera cam 850-900km/h;
- primul plafon de nori l-am intilnit la 1.500m; am trecut realmente prin nori; un al doilea plafon l-am intilnit la 4.000m;
Privelistea de sus e magnifica; nu sunt nori care sa te obstructioneze, iar soarele straluceste cu putere.
“Marea de nori”, cum o numea Dinu Mititeanu, si pe care de atitea ori am admirat-o de pe cite un virf de munte, se intindea sub privirile mele.
Impresiile le scriu pe noua mea achizitie – un Asus EEPC 901 – care isi merita pe deplin banii; tastatura e cam mica (se scria mult mai usor pe un MSI Wind U100), dar in ceea ce priveste autonomia, nici nu se poate face comparatie.
Modul PowerSaving sper sa imi asigure o autonomie de 5-7 ore; In timpul testelor, cind toate componentele erau la setari maxime, cu wireless si bluetooth pornit si rulid un film, mi-a luat mai bine de 4 ore sa golesc bateria. Un element binevenit il reprezinta faptul ca wifi si bluetooth se pot activa independent.
Camera web de 1.3MP, o consider la fel de folositoare, dind posibilitatea de a filma sau de a realiza poze utile ulterior.
Drumul continua pe deasupra Frantei, urmind sa traversam Marea Mediterana, Monaco si in cele din urma, Malta.
Asa cum ma asteptam, nu mai circula nici un mijloc de transport in comun, singura varianta de a ajunge la hotel fiind un taxi. Stiam de pe internet ca pretul trebuie sa fie cam 30 euro; Un lucru interesant este ca la aeroport poti plati un taxi, si apoi te duce la destinatie; sunt afisate tarife cu toate zonele posibile.
Vazuta din masina Malta pare foarte frumoasa. Interesant este ca si aici se circula ca in Anglia, pe stinga.
Hotelul arata foarte bine; am primit un apartment mare cu 3 paturi si terasa. Nici nu se compara cu conditiile de la Istanbul.
E foarte cald, iar vegetatia e de tip mediteranean.
11 septembrie 2008 – Ziua 2
Se serveste un mic dejun copios(papara, fasole, cartofi, sunca, peste, salate, cereale – toate la libera alegere a comesenilor).
La conferinta am intilnit si 2 tineri din Rm Valcea, iar la secretariat o profesoara din Petrosani. Am vorbit destul de mult si cu initiatorul acestor conferinte, dl. Mastorakis , un domn foarte cumsecade, dar cu spirit de intreprinzator; stie imediat sa lege o relatie cu oricine.
Dupa conferinta, pe la ora 16, am plecat la plimbare. E foarte cald. Mirosul de apa de mare e peste tot in aer.
Stradutele aici sunt foarte intortocheate. Nu as fi gasit hotelul nici daca picam pe el, asa ca ideea cu taxiul a fost cit se poate de binevenita.
Ma plimb pe mal, citesc despre istoria cavalerilor si marele asediu al turcilor din 1565. Vizitez un bastion vechi si fac o baie in mare.
12 septembrie 2008 – Ziua 3
Intre 2 runde de inot si plaja, am gasit si timp sa fac o plimbare cu barca lor traditionala - dghajsa. Seamana cu o goldola, dar e mai mare, frumos colorata, cu nelipsitul “Ochi a lui Odin”, care conform traditiei i protejeaza pe marinari.
De fapt voiam sa merg pe insula St. Paul pe jos, dar m-a atras ideea de a merge cu barca.
Capitanul de pe SeaHorse, e tipul marinarului cu pletele in vint si cu fata arsa de soare. Pentru doar 9euro, ne-a plimbat prin intreg golful St. Paul, prezentindu-ne grote, fiorduri, apa cristalina si incheind cu o oprire de 30 min pe insula St Paul., unde am urcat pina la statuie. Ce bucurie pt mine ca nu mi-am dus planul de a merge pe jos la indeplinire. Pe linga faptul ca pierdeam privelistile minunate si pesterile de pe mal, nici nu as fi putut ajunge pe insula, pe care un canal de 500m o desparte de coasta.
Insula poarta numele sfintului Paul, iar conform legendei, corabia care il ducea la Roma spre a fi judecat, s-a scufundat in largul insulei, sfintul Paul reusind sa ajunga la mal si sa se ascunda de represaliile romanilor in una din numeroasele grote care impinzesc tinutul.
La conferinta am mai cunoscut inca 4 persoane din Romania si citva straini cu care m-am intretinut intr-un mod placut intreaga seara.
13 septembrie 2008 – Ziua 4
Fetele din Malta sunt foarte frumoase. Influenta creola, cu ochii migdalati, le ofera un farmec aparte. Se vede de la distanta influenta araba, care a lasat multe inflexiuni si in limba malteza.
Domnisora care se ocupa de camera mea ma invata si un truc folositor. Intrebind-o daca nu are un adaptor pentru priza englezeasca, zimbeste si imi face semn sa o urmez. Picioarele stecherului de la priza europeana se introduc in cele doua locasuri din priza englezeasca; evident nu intra, dar cu o cheie se poate simula al treilea pin. Asa ca dupa modelul aratat am utilizat cheia de la hotel in fanta de sus, deblocind priza si putind introduce stechetul complet. Mai e un element pe care mi l-a aratat: la fiecare priza este un comutator on/off, care trebuie ulterior pornit.
Ma hotarasc in continuare sa vizitez Popeye Village, platourile de filmare ale filmului cu acelasi nume, turnat in 1980 de regizorul Altman si avindu-l pe Robin Williams in rolul principal. Platourile de filmare au fost reconditionate si formeaza astazi un mic parc de distractie, loc de recreare atit pentru cei mici cit si pentru cei mai mari.
Am mers cu autobusul pina in Mellieha Bay, de unde ar fi trebuit sa astept plecarea unui alt autobus aproape o ora. Intrebind la sofer, aflu ca as avea de mers doar juma de ora pe jos. Ma decid spre ultima varianta, si pornesc prin praf pe o caldura inabusitoare. Pamintul e ars de razele dogoritoare ale soarelui. Chiar si cactusii parca s-au ofilit. Gasesc chiar si fructe de cactus coapte, din care gust. In interior, contine o serie de seminte tari invelite intr-o substanta carnoasa, avind o textura asemanatoare rosiei.
Ajung si la Sweethaven – orasul lui Popeye marinarul. Intrarea costa 11 euro, iar programul e de la 10 la 17. Pe linga vizitarea platourilor propriuzise, care nu ocupa prea mult timp, vizionez si un documentar de 30 minute despre istoria realizarii acestui film. Citva tineri animatori, antreneaza vizitatorii la un joc incitant: recrearea citorva scene din film, urmind ca apoi sa se vizioneze montajul pe marele ecran. O serie de suveniruri te asteapta la tot pasul, iar pentru copii ar fi interesant o vizita la o casuta unde niste papusi mecanice animate, il imita pe Mos Craciun.
In golf a fost amenajat un waterpark, cu trambuline, balansoare si o serie de alte distractii acvatice, care pe linga apa de un albastru turcoaz si privelistea din jur, duc la o petrecere placuta a timpului.
Seara fac o baie in mare asa cum imi doream, si servesc o masa – seafood – caracatita, crab, scoici – pe malul marii.
14 septembrie 2008 – Ziua 5
La ora 11 iau autobusul spre Valletta. Drumul dureaza jumatate de ora si costa 0.54euro; de la Valletta spre aeroport inca 0.47euro; Zimbesc gindindu-ma la cei 26 euro dati pe taxi.
Toate autobusele opresc in fata orasului, la Triton Fountain.
Orasul Valletta nu e mare, si a fost construit in ideea de a fi un oras fortificat in scop de aparare – lucru usor de vazut dupa zidurile si turnurile de veghe care il inconjoara. Imediat cum se intra pe portile orasului, in dreapta e un punct de informare turistica, oferind harti si ghiduri ale diverselor locatii. Tot aici ar fi de amintit doua toalete publice in stinga si in dreapta fintinii, inainte de a intra in oras; amindoua sunt gratis, iar eu o recomand pe cea din stinga, fiind mai bine intretinuta.
Orasul Valletta poate fi usor vizitat in maxim 3 ore, strazile fiind trasate drept si neexistind posibilitatea sa te ratacesti. O iau mai intii pe strada Republicii, si aflu cu stupoare ca nu pot vizita catedrala St. John Co-Cathedral, fiind duminica si fiind inchis pentru public. Vizitez totusi o mica bisericuta – St. Paul Shepwreck, unde ma intimpina un preot foarte cumsecade cu toate detaliile de care am nevoie.
Imi continui vizita in partea de nord, ajungind la intrarea in port. Am noroc si prind iesirea unui transatlantic in larg. Opresc o jumatate de ora la Clopotul dedicat comemorarii celui de-al doilea razboi mondial; dupa acest moment de respiro, parca si rucsacelul meu pare mai usor. Cobor in continuare pe linga mare, pe partea estica, si ma delectez cu o serie de mentiuni despre vremurile trecute; astfel aflu ca ordinul cavalerilor a impus o verificare cruta a tuturor vaselor care intrau in port; au fost construite mari depozite care mai sunt utilizate si in zilele noastre, iar cei care voiau sa intre in oras erau mai intii introdusi intr-o zona de carantina, unde cu ajutorul unui sistem de birne se facea izolare celor nou veniti.
Ma pregates sa vizitez si cele trei orase (Birgu-Vittoriosa, Isla -Citta Invicta si Bormla-Cospicua), dar furtuna care s-a abatut ma determina sa renunt la planul initial. Admir totusi de pe mal zbuciumul valurilor care lovesc cu putere tarmul, neavind curajul sa-i imit pe curajosii maltezi care inotau.
15 septembrie 2008 – Ziua 6
Noaptea in aeroport la Luton nu am petrecut-o asa bine cum ma incuraja Robert. In primul rind nu puteai urca in zona de imbarcare, asa ca am ramas la primul nivel. Lumea incerca sa isi petreaca noaptea fiecare cum putea. Unii dormeau pe scaune, altii jucau carti, altii si-au intins chiar sacul de dormit pe jos – asta cei norocosi, deoarece cei care erau numa in tricou, s-au invelit cu ziare. Abia acum si-a aratat rostul haina de ploaie pe care am luat-o cu mine; cu 2 tricouri, o bluza si geaca windproof, nu putea ajunge la mine frigul, chiar intins pe jos cum eram; De la ora 1 la ora 5 am dormit in reprize.
Tin sa mentionez ca am verificat daca functioneaza si in Anglia smecheria invatata la Malta – anume sa incar laptopul de la priza englezeasca fara adaptor. Spre bucuria mea ingeniosul truc a mers.
Odata urcati in avion, am stat la sol mai bine de 2 ore.Banuiesc ca fiind o cursa low-cost, alte avioane aveau prioritate, deoarece plecau de linga noi. Macar am putut urmari in liniste operatiunile de decolare.
Se pare ca zborurile decurg la fel; Pastram 11.500m altitudine si o viteza de 850km/k. Capitanul ne anunta ca la exterior sunt -17grade.
Trecem pe deasupra Amsterdamului si avem parte de o vreme frumoasa, putind admira in liniste orasul.
Soarele straluceste cu putere, iar in zonele cu multi nori te orbeste, avind o senzatie asemanatoare iarna cind razele soarelui se reflecta pe zapada.