La baza Internet-ului se află cercetările demarate în 1958 de către Departamentul de apărare al armatei americane, denumit ARPA. ARPA avea misiunea de a efectua, printre altele, cercetări în domeniul tehnologiilor de reţea şi telecomunicaţiilor. Această reţea lega cele mai importante calculatoare din Statele Unite prin intermediul liniilor închiriate.
În anul 1962, noul conducător al agenţiei, Dr. J.C.R. Liecklider, a adoptat o serie de măsuri care au condus la mutarea treptată a acestei organizaţii (ARPA) în sectorul civil, în special în mediul universitar [Bucur02].
În anul 1969, Departamentul Aparării S.U.A., prin Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Avansată (ARPA), a creat o reţea experimentală de comutare de pachete, bazată pe linii telefonice [AllenWaytt98]. Liniile telefonice erau ideale pentru recepţionarea şi transmiterea informaţiilor prin comutare de pachete. Din această colecţie iniţială de reţele s-a născut ARPANet, unul dintre strămoşii Internet. ARPANet permitea oamenilor de ştiinţă, cercetătorilor şi personalului militar din diverse locuri să comunice prin poşta electronică sau prin convenţii pe calculator, în timp real.
De la jumătatea deceniului VII şi până în prezent preocupările cercetătorilor s-au îndreptat cu precădere spre arhitecturile de reţele şi spre găsirea răspunsului la următoarea întrebare “Cum se pot furniza servicii de comunicaţii prin intermediul unui sistem de reţele interconectate?” [Robu02]. Rezultatele cercetărilor au condus la dezvoltarea tehnologiilor inter-reţea, la modele de sisteme cu mai multe nivele de protocoale de comunicare-operare şi la paradigma interacţiunii de tip “client-server”.
În 1972 RFC 354 a creat File Transfer Protocol (FTP), o nouă capitală, deoarece în ea, este specificat formatul datelor schimbate pe reţea, deschizând calea transferului de soft-uri sau de documente [Godeluck02]. În acelaşi an, Ray Tomlinson a inventat prima adresă electronică între două calculatoare situate la distanţă. Din acel moment orice persoană, care are acces la un calculator conectat la Internet, poate importa soft pe calculatorul său prin intermediul FTP-ului. Tot în anul 1972 a fost înfiinţată la New York, organizaţia International Networking Group sub conducerea lui Vinton Cerf. Scopul principal al acestei organizaţii a fost acela de a crea o “reţea de reţele”, fapt care permitea comunicarea între diferite sisteme eteroclite prin intermediul unui limbaj comun. În acest context, în anul 1978 a fost creat protocolul TCP/IP. Transmision Control Protocol (TCP) împarte mesajele în datagrame, le reansamblează în ordine în momentul sosirii lor la destinatarul precizat în cadrul lor şi trimite apoi expeditorului pachete post adresate. Internet Protocol (IP) transportă datagramele.
În anul 1975 apare o nouă inovaţie în domeniu şi anume newsgroups adică grupurile de discuţie electronică.
În anii ’80, reţelele conectate la ARPANet au continuat să se extindă. În anul 1982, ARPANet s-a unit cu MILNet, care era o reţea militară, cât şi cu alte reţele. [AllenWaytt98] Reţeau Internet s-a născut ca urmare a reuniunii acestor reţele. Pe măsură ce tot mai multe colegii şi companii de cercetare se conectau la Internet, rolul ARPA s-a diminuat. Arhitectura şi protocoalele dezvoltate în cadrul reţelei ARPA până în anii 1979 stau la baza Internet-lui [Robu02]. Din varianta sa de început, Internet-ul de azi nu mai păstrează decât conceptul de transmisie a informaţiei sub formă de pachete.
În anul 1989, Pentagonul îşi retrage subvenţiile, acţiune ce va avea ca rezultat dispariţia ARPANET-ului. În această perioadă oamenii din întreaga lume intră în posesia NET-ului ca urmare a revoluţiei microinformaticii. Rezultatele acestei revoluţii se vor concretiza în faptul că, atât întreprinderile cât şi persoanele fizice vor putea avea acces la Internet folosind diferite tipuri de conexiuni.
În anul 1995 Internet-ul a fost descoperit de lumea comercială. Din acest an Internet-ul a început să reprezinte un instrument de creştere a veniturilor pentru toate firmele care s-au adaptat noului mediu de desfăşurare a afacerilor. Internet-ul lărgeşte câmpul de acţiune al comercianţilor [Choy99] şi înlătură barierele de intrare în acest câmp, chiar şi pentru întrepriderile mici şi mijloci. El oferă consumatorilor posibilitatea alegerii celor mai competitive produse de pe piaţa globală. În noul context Internet-ul s-a transformat treptat într-un mediu de afaceri. Acest lucru a fost posibil datorită creării şi stabilirii unei legături între telecomunicaţii şi computere. Unul dintre cele mai importante caracteristici ale acestui instrument este faptul că informaţia circulă uşor şi repede în toată lumea ca şi cum ar fi într-un singur oraş.