Luxembourg - Partea 1
Am plecat dupa Oana sambata, 4 iulie la Budapesta;pe drum am luat fructe (capsuni si piersici) plus o groaza de alte dulciuri; am ramas pina seara la Budapesta unde ne-am plimbat pe podul cu lanturi, unde am prins si un tirg, apoi o plimbare pe malul Dunarii. La ora 1 ne hotarim sa plecam spre Cluj; stiam ca e un drum de 6 ore si eram destul de obosit. Dimineata la 8 anjungem acasa.
A doua zi iesim totusi pina la Laguna Albastra linga Aghires.
Luni plecam spre Suceava sa-i facem la Oana pasaport; oprim si pe la apartamentul ei unde sunt foarte impresionat de stilul in care este realizat si intretinut; urcam seara pe Valea Seaca, pentru a petrece prima noapte in cort; eu am ceva emotii (daca nu o sa-i placa la Oana, si vreau ca totul sa fie perfect); seara a fost minunata, greierii cintau iar luna in toata frumusetea ei rasare de dupa Rarau; a doua zi perdem vremea pina pe la 2 dupamasa lenevind ca sopirlele la soare;
Saptamina trece repede cu diverse intilniri asa ca nu mai apucam sa facem nimic din ce ne-am propus (Ch. Turzii, Belis, Karina).
Duminica, 13 iulie 2009 plecam spre Luxembourg, de unde urma sa ne intoarcem numai pe la sfirsitul lui august; in graba plecarii imi uit pasaportul acasa, asa ca suntem nevoiti sa ne intoarcem de la Poieni inapoi - fapt ce ne-a permis a doua zi sa vizitam citeva ore si Viena (aveam nevoie de pasaport deoarece drumul de intoarcere urma sa treaca si prin Croatia si Turcia). Dormim in masina 3-4 ore la iesire din Budapesta, si ajungem la Viena dimineata unde avem norocul sa prindem citeva ore de soare si intram pe la ora 9 seara in Luxembourg.
A doua zi, in timp ce Oana era la facultate, imi exersez talentele culinare si incropesc o supa de pui cu taitei, continuand in alte zile cu alte mincaruri ca: ficat de pui cu mamaliguta, clatite, orez.
In primul weekend facem o prima incursiune cu cortul in Ardeni, in nordul Luxembourgului, la un lac de acumulare - Ech-sur-Sure; interesant e ca in vest nu ai voie sa campezi cu cortul unde iti trece prin cap, ci sunt zone special amenajate pentru asa ceva - camping, de obicei folosite pentru rulote unde ti se taie toata pofta de a opri; taxa de cort e de 6 euro + inca 6 de persoana, la care se adauga inghesuiala si spatiul artificial creat; Facem una din primele ilegalitati si campam in padure, unde ne ascundem in desis pentru a nu fi gasiti; nu avem acest noroc, deoarece a doua zi un grup de calareti dau peste noi si se cam mira ce cauta acolo o masina si un cort; noi ne facem ca nu-i vedem; acum inteleg ce imi spuneau belgienecele care veneau la Mugur pentru trasee cu caii ca la ei in tara si locurile prin care sa te plimbi sunt marcate, fapt ce ni s-a confirmat si in weekendul urmator.
A doua zi ne mai plimbam un pic prin imprejurimi si hotaram sa plecam; totusi mai oprim intr-o padurice unde incropim si un mic foc; suntem totusi izgoniti ca niste invadatori de animalele care guverneaza acea zona - niste caprioare care se tot plimbau prin zona, la citva metrii de noi fiind mincare si sare puse pentru animale; peisajul era minunat: molizi inalti si muschi pe jos cu afine si zmeura.
Nici duminica nu stam degeaba si vizitam un orasel - burg - La Rochette unde este o veche cetate; de fapt aici in fiecare orasel este cite o ruina, pe care luxemburghezii se grabesc sa o propulseze in fata turistilor, umpland ghidurile si ridicand-o in slavi; Asa a fost si cu celebra cascada Schiessentümpel asupra careia voi reveni mai tirziu.
Plimbarea la La Rochette ne readuce in placuta zona Mullerthal - Mica Elvetie. Castelul din secolul 13 a apartinut diverselor familii nobiliare; ne delectam cu istoria lor incercand sa ne imaginam cam ce s-a petrecut intre aceste ziduri. Cumparam si un pui rotisat intreg pe care il mincam in stil romanesc adica pe marginea drumului.
Marti ajungem la vestitul castel Vianden - castel renovat aproape total. In drum oprim si la cascada Schiessentümpel. Este o mica cascada de 2 m inaltime cu trei brate, dar prezentata in mai toate ghidurile turistice; in zona de parcare sta si o tinara care imparte pliante cu harti si rute. Initial ne speriem la gindul ca vom parcurge vestitele track-uri - trasee turistice - eu in Otteri si Oana in sandale; pornim totusi pe traseul lor care ne anunta ca dor 500m ne despart de vestita cascada; pe drum suntem incurajati de imaginea unor persoane in virsta care vin de la cascada, fapt ce ne face sa credem ca drumul nu e greu; mai mult, traseul merge paralel cu apa si soseaua, astfel ca la intoarcere venim pe trotuar; oricum, traseele sun facute pentru miscare si relaxare, pentru a putea fi parcurse de aproape oricine, si nici nu se compara cu traseele montane cu care eram obisnuit. Poate vom mai reveni sa parcurgem si alte itinerarii pitoresti. Oricum e plin de lume, iar la cascada, o serie de copii se balaceau in apa; gasim si fragute din care ne infruptam si ne miram de faptul ca strainii nu se ating de ele; de fapt aceeasi problema am intilnit-o si in Polonia in 2005 cind "cei din vest" nu erau obisnuiti sa culeaga afine, zmeura din padure;
Castelul Vianden este foarte frumos amenajat, existand si un parc de aventura in apropiere; tot aici ar mai fi de amintit si faptul ca riul pe linga care treceam era amenajat in diverse zone artificial pentru plimbari cu barca sau kayak-ul. Drumul ne duce citva kilometri si prin Germania, printr-un mic satuc de granita si remarcam diferenta intre satele si casele luxemburgheze si cele germane, primele fiind mai luxoase si frumos amenajate; intalnim si aici asa cum ne-am obisnuit deja vestitele grupuri de vacute, inchise in tarc electric, fiecare bucatica de iarba fiind folosita la maximum.
Castelul Vianden a trecut si el prin mana diverselor familii nobiliare, avand in primul rind un rol de aparare; aflam cu surprindere ca initial a fost un fort roman din secolul 3, urmand ca pe baza acestor fortificatii sa se dezvolte incet restul edificiului; in secolele 6-10 i se adauga un turn de aparare si se mareste zona cu un al doilea zid de aparare, in anii 1050 se adauga si o biserica urmand ca in anii 1100 sa devina unul din castelele rezidentiale din zona; secolele 13(perioada romana), 15(perioada gothica) si 16(renasterea) aduc cu ele noutati care se reflecta in arhitectura si constructia unor noi edificii. In una din salile frumos amenajate cinta si un vals vienez, asa ca prinzand momentul cind nu mai era nimeni in sala dansam si un vals vienez; In sala cavalerilor ma delectez citind despre istoria straveche a acelor vremuri, si aflu ca primul conte de Vianden, Henry, supranumit si regele soare, care a traiti intre anii 1210-1250 s-a casatorit cu Marguerite, fica imparatului de Constantinopol, si a si participat la Cruciade. Urmeaza o serie de busturi si descrieri a diversilor nobili; Gasim si o sala cu informatii si poze mai recente; il regasim in poze si pe Ducele Henry - actualul duce de Luxembourg, Charlotte - ducesa mult iubita de popor din anii 60, si ramin surprins in fata unei fotografii recente din 2005 care il infatiseaza pe Ion Iliescu semnand in cartea de oaspeti ai castelului.
